Formarea Cristalelor
Se poate spune despre cristale că reprezintă ADN-ul Terrei, amprenta chimică a evoluției, depozite care conțin datele transformarilor planetei de-a lungul erelor geologice. S-ar putea spune că însăși istoria planetei este conținută în acestea. Anumite cristale s-au născut la presiuni enorme, altele au apărut în cavități subterane de mare adâncime (geode), unele s-au dezvoltat în straturi succesive, iar altele s-au format picătură cu picătură. Indiferent de felul în care s-au format, prin structura lor cristalină, ele pot absorbi, conserva, concentra și emite energie, mai ales în spectrul frecventelor electromagnetice.
Pentru a putea înțelege condițiile și forțele uriașe care au dus la formarea cristalelor, lucru care se întâmplă și în prezent, este necesar să pornim cu informațiile de bază.
Care este diferenţa dintre roci şi minerale ?
Formaţiunile de minerale şi cele de roci au acelaşi proces de formare. Rocile sunt combinaţii de minerale formate în interiorul pământului. Rocile, aşa cum reiese din definiţie, sunt de obicei alcătuite din mai multe minerale, dar se pot întâlni şi roci monominerale, constituite dintr-un singur mineral. Există trei tipuri diferite de roci, fiecare cu proprietăţi caracteristice. Cele trei tipuri – vulcanice, sedimentare şi metamorfice. Mineralele sunt substanţe anorganice (lipsite de viaţă), de obicei în formă solidă (excepţie făcând mercurul care, la temperatură obişnuită, este lichid), găsite în mod natural în pământ. Ele au compoziţie chimică determinată şi sunt omogene – orice parte a acestora este identică cu celelalte părţi. Atomii elementelor chimice sunt dispuşi în reţele tridimensionale distincte şi regulate care alcătuiesc cristalele – figuri geometrice cu feţele plane dispuse simetric.
Roci vulcanice
Aceste roci s-au format datorită temperaturilor înalte. Teoria cea mai acceptată în general, privind formarea lor, este următoarea: când uriaşa presiune înmagazinată în interiorul Pământului este eliberată, temperatura rezultată este suficient de ridicată pentru a topi rocile. Acest material topit este numit magmă. Când magma erupe la suprafaţă, se numeşte lavă. Magma conţine imense cantităţi de vapori şi gaze. Chiar dacă magma nu atinge suprafaţa, vaporii conţinuţi de aceasta pot fi eliberaţi la suprafaţă alcătuind mofete. În ascensiunea magmei spre suprafaţă, aceasta se răceşte, componentele minerale se pot depune pe fisuri sau în geode cu cristale foarte frumoase, reprezentând reţele cristaline caracteristice pentru mineralele din care sunt compuse fiecare. Obsidianul, numit uneori sticlă vulcanică, este o lavă care s-a răcit atât de repede, încât nu a avut loc cristalizarea. Aceasta se întâmplă de obicei atunci când lava topită este răcită de apă. Lava care se răceşte mai puţin rapid, cristalizarea având loc în interiorul Pământului într-un interval relativ mic de timp, este cunoscută ca bazalt. In cazul unei răciri mai lente se formează spectaculoasele coloane de bazalt hexagonale. Uneori, Bazaltul conţine mici cavităţi în care se găsesc cristale frumoase.
Când magma se răceşte încet, cristalizarea este evidentă şi roca rezultată are o structură granitică. Când un mineral cristalizează primul şi aceste cristale ating mărimi considerabile, în timp ce restul rămân mici, roca vulcanică este numită rocă porfirică. Cristalele mari sunt numite fenocriste, în timp ce masa înconjurătoare de cristale minuscule este masa de bază (matrice). Rocile porfirice sunt numite, de obicei, după compoziţia rocilor pe care s-au format, porfir bazaltic sau porfir trahitic. Câteva roci vulcanice sunt rezultatul erupţiilor explozive. Aceste fragmente se pot prezenta ca bucăţi separate de diferite dimensiuni (se numesc bombe sau lapili) sau ca mase consolidate. Cenuşa este tot rezultatul expulzării la suprafaţă a magmei. Lava poroasă, uşoară ca greutate, având nenumărate cavităţi ca efect al degazeificării bruşte, este un alt exemplu de rocă vulcanică. Cel mai comun exemplu este Piatra Ponce. Lava ale cărei cavităţi conţin alte minerale, cum ar fi Calcitul, este numită rocă amigdaloidală. Câţiva dintre cei mai frumoşi zeoliţi se găsesc în formaţiunile amigdaloidale. Alte exemple de roci vulcanice: Andezit, Aplit, Dacit, Diorit, Hornblendit, Kimberlit (rocă cu care sunt asociate întotdeauna diamantele), Lamprofir, Perlit, Riolit, Sienit, Trahit.
Roci sedimentare
Rocile sedimentare sunt formate din fragmente de roci erodate, dar şi din resturi organice, prin depunere (cu ajutorul apei sau vântului) sau sunt rezultatul descompunerilor organice. Fragmentele de roci erodate (nisip, pietriş) sunt purtate de vânt, ape curgătoare sau gheţari în bazine lacustre sau marine, unde se compactează. Apa din bazine este de asemenea şi agent de transport al unor minerale care folosesc ca liant. Una dintre rocile astfel formate este caracteristica Gresie. Din descompunerile organice rezultă straturi de cărbune şi depozite de petrol. Argila chinezească (caolinul) este importantă în industria ceramicii. Multe dintre argilele inferioare sunt folosite pentru fabricarea oalelor, ţiglei şi cărămizii. Stalactitele şi stalagmitele ce se găsesc în peşteri aparţin şi ele grupului de roci sedimentare şi sunt rezultatul depunerilor calcaroase ale apei. Tot o rocă sedimentară este şi Coralul. Alte exemple de roci sedimentare: Anhidrit, Arcoză, Argilă, Bentonit, Conglomerat, Calcar, Laterit, Loess, Marnă, Menilit.
Roci metamorfice
Aceste roci sunt cel mai dificil de înţeles dintre toate rocile, datorită schimbărilor la care au fost supuse. Rocile metamorfice sunt grupate în 6 sau 7 tipuri. Fiecare dintre aceste tipuri poate fi mai departe subdivizat şi se deosebeşte de celelalte după origine, compoziţie şi structură. Cuarţitul, Ardezia, Șistul, Gnaisul, Marmura, Serpentinitul sunt cele mai întâlnite tipuri de roci metamorfice. Cuarţitul se recunoaşte, în general, prin structura cristalină dură şi spărtura aşchioasă. Cuarţitul pur este de obicei alb, dar poate avea aproape orice culoare, din cauza impurităţilor. Ardezia este o rocă metamorfică fină, care se găseşte în straturi. Aceste straturi pot fi de grosimi diferite şi de nuanţe mai închise, unele tipuri de ardezie fiind chiar negre. Şistul este o rocă metamorfică ce se găseşte tot în straturi. În şisturi putem găsi cuarţ, dar şi unul sau mai multe dintre următoarele elemente: mică, clorit, talc, amfibol. Şistul se sparge sau se crapă uşor într-o anumită direcţie, rezultând o suprafaţă netedă, deşi uneori neregulată, proprietate denumită şistuozitate. Şisturile sunt numite după mineralul asociat cu cuarţul, ca de exemplu Șist Micaceu sau Șist Cuarţos. Pe măsură ce şisturile devin mai aspre, pot fi clasate în grupa următoare, cunoscută ca Gnais. Gnaisul este o rocă metamorfică sub formă de benzi, compusă din cuarţ, feldspat şi hornblendă. Aceste minerale pot fi foarte uşor recunoscute. Adeseori, dacă stratificarea este evidentă, gnaisul poate tinde spre granitul vulcanic. Marmurele sunt roci compuse în principal din roci calcaroase metamorfozate. Marmura pură este albă, dar poate avea o varietate de culori din cauza impurităţilor. Ultimul grup de roci metamorfice este cel al Serpentinitului. Este de fapt un mineral, dar, deoarece este predispus să „acapareze” impurităţi şi datorită uşurinţei cu care se alterează prin hidratare, aparţine grupului de roci metamorfice. Probabil este derivat dintr-o rocă sedimentară care prin absorbţie de apă a fost treptat schimbată către forma pe care o întâlnim astăzi. Culoarea caracteristică este verdele, dar mai are şi o varietate fibroasă, Chrisolitul, cunoscut mai ales sub numele de Azbest.
Sugestie: Un mod eficient de a ţine minte cum sunt formate rocile metamorfice este să te gândeşti unde în altă parte în natură este folosit cuvântul „metamorfic”. Este folosit când este vorba despre insecte, în special când este vorba despre fluturi şi molii, pentru a descrie schimbarea prin care o omidă se transformă în fluture sau molie adultă. Schimbări metamorfice au loc în condiţii de presiune şi temperatură adecvată. Câteva exemple interesante:
- Calcarul devine Marmură;
- Argila Șistoasă se transformă în Ardezie, apoi în Filit, Șist, Gnais;
- Gresia se transformă în Cuarţit;
- Granitul devine Gnais;
- cărbunele devine din Turbă Lignit, apoi Bitum, Antracit;
- Bazaltul devine Șist Amfibolic.
După metamorfozare, rocile devin mai tari.
